Sonata noptii

Noapte cu tenta arsa la lumina lunii care strapunge norii cu o greutate sublima,incercand sa-mi lumineze sufletul mistuit de ganduri funebre,raza unica aruncand pe un punct al psihicului meu,al spiritului meu devorat de gandul razbunarii,de gandul perfectiunii si al iubirii.Viata nu permite perfectiune nu acum,nu niciodata!Umil scriu aceste cuvinte caci in fata lumii punct nostim si plapand greu de vazut prin monoclul invechit al neamului pamantesc sunt eu,in fata unei fete plapande arse de lumina raiului,cu chip de nea sublim,corp invidiat de Cronos stapan al timpului,spirit spalat de ape reci si cristaline care doar asa fiinta acceptara.Deci ea si numai ea si numai pentru ea voi fi eu caci ea este numai una,ea si numai ea,o dragoste lunga a mea,ea!Napasta lumii care mi-a intunecat gandul si mi-a anihilat rabdarea treptat,incet,incet,asimilata ca un pacat primordial de al meu eu,va fi suprimata odata cu venirea anilor,secunde,minute,ore,zi,saptamani,luni,ani!distruge-vor ele pe multi si pe alti nevrednici de iluminare iluminati vor fi intrutotu si intrutoate.Inchieierea o aduc cu o slava lui Dumnezeu caci el nu ma va parasi niciodata, si clasicile 2 cuvinte Te iubesc! caci ambrosia vietii acolo isi face salasul!